Ce are romantismul cu orașul ăsta?!

Da, ce  are romantismul cu orașul ăsta? De ce l-aș alege tocmai pe el pentru o destinație romantică alături de o persoană dragă, atunci când am atâtea alte opțiuni în ceea ce privește o destinație nouă pentru un apus de soare licărit în lucirile apei, clădiri inedite între care se strecoară insidios străduțe înguste, sau o cină în doi pe malul mării?

De ce nu aș alege în primul rând Veneția, Amsterdam, Lisabona sau Barcelona? De ce nu aș merge pe ruta mai clasică a eternei cetăți romantice Roma, printre ruinele unui vechi imperiu sau de ce nu aș alege podurile năucitor suspendate la înălțimi amețitoare ale unui Golden Gate din San Francisco de exemplu?

Ce ar putea să aibă, la prima vedere, romantismul cu orașul despre care am ales să vorbesc azi? Sau atracția? Sau fascinația? Sau eterna chemare pe care simți că o ai de fiecare dată când auzi de el, sau îți amintești de el, asemenea susurului abia perceput al unei sirene care ar putea oricând să te ademenească într-acolo dintre numeroasele și întinsele  ei ape? Să revii încă o dată și încă o dată, deși știi că l-ai mai parcurs deja și crezi că i-ai descoperit secretele?

De ce nu m-aș mulțumi doar cu eterna și fascinanta Romă, ci, așa cum am mai făcut, cu eterna și fascinanta capitală a vechiului Imperiu Roman de Răsărit, căci despre ea este vorba? Îmi place să păstrez, de fiecare dată când fac referire la ea, denumirea veche de Constantinopol, poate pentru că îmi place să cred că m-am mai plimbat și in alte vieți pe acolo. Cine știe, ar putea fi explicația pentru care tind să revin mereu dacă se ivește vreo ocazie. Sau dacă nu se ivește vreuna, să o creez.

DSCF5213
Hagia Sophia, Istanbul, foto arhiva personală

Ce mi se pare romantic în niște ziduri vechi, ruinate sau păstrate mai mult sau mai puțin îngrijit? Poate tocmai felul în care culoarea, zidurile, frumusețea par să se încăpățâneze să rămână neștirbite în a-și spune povestea, in ciuda încercărilor repetate de distrugere sau demolare a lor. Mi se pare romantic și felul în care pescărușii par să fie prietenii tăi atunci când alegi să savurezi deliciosul sandwich cu pește proaspăt  și verdețuri la malul mării, în amurg, iar soarele dogorâtor de peste zi îți oferă o mostră de culoare aurie toridă, toropită însă la ceas domol de seară. Mi se pare romantic tot acel amestec ciudat de culori, arome, forme, zumzete de care orașul nu scapă decât târziu în noapte, de înghesuială, de curiozitate a turiștilor, de atmosferă de metropolă europeană cu o treime din cei de pe stradă purtând burka (deși asta poate nu e o realitate prea îndepărtată pentru Occident), de oraș al sultanilor dar și al revoluției culturale a lui Ataturk pentru care oamenii încă il prețuiesc cum se cuvine, de amestec evident de oriental cu occidental.

DSCF5167
Vechea închisoare Edikule, Istanbul, foto arhiva personală

Ce mi se pare romantic într-un continuu și eterogen amestec evident de epoci, de civilizații suprapuse de-a binelea, prin așezarea vizibilă în straturile care s-au păstrat la vedere, a fiecăreia dintre culturile care și-au făcut locaș aici, în acest colț special de continent? Și mai exact, acest fragment de două continente într-un singur și amețitor și fascinant oraș cu iz de metropolă, oraș care, deși nu mai e capitală, continuă să se comporte ca fiind mult mai mult decât atât? Ce mi se pare romantic în amestecul de istorie și modernitate, kitsch-ul eclectic al bazarurilor și stilul inconfundabil al tuturor epocilor care și-au lăsat amprenta peste acest oraș, unde și lumina pare mai intensă, mai vie, mai clară, cu toată agitația de pe mal și de pe apă, cu turbanele turcești și turiștii japonezi sau americani, cu soare, cozi, fîntâni, obeliscuri, poduri, ochi-de-tigru, coloane de bazalt impresionante și mii și mii de articole de bazar?

DSCF5253
Detaliu Sfânta Sofia, Istanbul, foto arhiva personală

Să ne lămurim. Sunt în general o pasionată a călătoriilor (orice ar spune asta despre sine, dealtfel), de a descoperi locuri noi, arome necunoscute, ”mirosul” fiecărui oraș în parte, zumzetul specific fiecăruia, sau rigoarea clasică (sau dimpotrivă) a construcțiilor sau grădinilor sale imperiale sau regale. Acest oraș are însă ceva anume, poate chiar ceva în plus, pentru că reușește să le cumuleze cumva pe toate într-un conglomerat greu de definit din prima, motiv pentru care probabil am tot fost tentată să revin. Nu vă povestesc prea mult, ci vă ispitesc să îl vizitați dacă încă nu ați făcut-o, pentru că e cea mai simplă modalitate pentru a te lămuri. Cel mai simplu e să găsească fiecare propria sa definiție.

Iar ca modalitate de a ajunge acolo e foarte simplu, una din numeroasele oferte city break îți poate aduce cel puțin pentru început lămuriri cu privire la farmecul și misterul său. Îți recomand de exemplu ofertele city break Christian Tour  Și dacă te vei dori să revii, așa ca mine, ai oricând la dispoziție acces un rapid oricând la orice variantă de hoteluri Christian Tour.

 

DSCF0647
detaliu port, Istanbul, foto arhiva personală

Așadar, pentru a reveni la întrebarea cu care am pornit: ce are romantic în el acest oraș? Ei bine…pentru mine, aproape totul! Cine știe, în ciuda atâtor alte destinații, poate următoarea destinație va fi și pentru mine tot aici, de tip city break in Istanbul. Enjoy!

 

 

Acesst articol a fost scris in cadrul competiției SuperBlog 2018.

Reclame

Un gând despre „Ce are romantismul cu orașul ăsta?!

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: