Craiova

Punctul de pornire

Recent am avut parte de o călătorie, care, spre deosebire de multe altele pe care am avut norocul să le facem in acest an, ne-a intrigat un pic mai tare.

Intriga

Am ajuns, de data aceasta, prin părți ale României pe care nu le-am mai vizitat de foarte, foarte mult timp sau chiar în unele pe care nu le-am văzut deloc. Așa încât, locuri noi se cereau vizitate și descoperite.

Însă motivul pentru care am fost ușor intrigați și mai curioși decât de obicei în a afla câte ceva despre locurile pe care le vizitam a fost unul în plus.

Întrucât a doua zi din dimineața plecării noastre nu ne grăbeam foarte tare, am întrebat la recepția hotelului unde am fost cazați ce se poate vizita, ce este de interes de văzut în Craiova, oraș despre care, mărturisesc, nu știam foarte multe.

Și, spre mirarea și destul de marea  noastră dezamăgire, ni s-a răspuns senin: …nimic!

Ei bine, acest răspuns deconcertant ne-a pus pe gânduri și ne-a întristat totodată! Deciși să le dovedim că nu au dreptate, am hotărât să găsim, cu orice preț, ceva ce poate fi pus în valoare în acest oraș, și despre care se poate povesti cuiva la ceas de seară, de exemplu.

Și, cu toate că știam că orașul se poate lăuda cu o istorie veche și bogată deopotrivă, am descoperit cu tot mai crescândă uimire, pe măsură ce înaintam, o mulțime de surprize foarte plăcute: o multitudine de clădiri impresionante, biserici, parcuri despre care am aflat mai multe ulterior, și nu mai puțin vestitul stadion prin care Craiova s-a remarcat cel puțin în istoria noastră contemporană, dacă nu și mai de timpuriu. Ne-am concentrat însă atenția mai mult asupra clădirilor care, de bună seamă fiind atât de bogate, atât de impozante și elegante, nu aveau cum să nu aibă o istorie a lor, impresionantă și ea, încât să merite o mică incursiune în a afla câte ceva despre povestea lor.

Provocarea la care eram supuși era deci cu atât mai mare și se cerea acceptată!

Provocarea 

Iată deci ce am aflat in foarte puțina documentare pe care am făcut-o, deși, cum spuneam, locuri încărcate de atâta farmec și istorie se cuvin puse în valoare așa cum merită. Din fericire s-au aflat de-a lungul timpului persoane îndrăgostite așa cum se cuvine de propriul lor oraș și au vrut să îl salveze de la uitare, și au făcut asta în mod profesionist, prin redactarea de cărți ce evidențiază, prin imagine și text, o multitudine de aspecte uitate sau pierdute, sau care, din contră, au rezistat trecerii timpului și se pot vedea până în ziua de azi.

Nu am reușit să acoperim, din cauza timpului, și să vedem vreunul din multitudinea de parcuri încântătoare din oraș, realizate cu sprijinul unor arhitecți sau peisagiști recunoscuți pe plan intern sau internațional. Ne-am rezumat doar la o parte din clădirile fascinante întâlnite.

În primul rând, central se remarcă Biserica Mitropolitană sau ”Domnească” din Craiova, cu hramul Sf. Dumitru. Biserica este reconstruită pe locul unei vechi biserici ce datează, conform legendei, de la începuturile întemeierii Craiovei (1205 sau chiar secolele VIII-IX, conform unor săpături efectuate în 1888), prima sa atestare documentară apărând abia pe la mijlocul secolului al XV-lea. Aceasta fusese, se pare, ctitoria marelui ban Barbu Craiovescu, fiul lui Neagoe din Craiova, întemeietorul familiei Craioveștilor, familie care a dat un șir lung de bani ai Craiovei și totodată mai mulți domnitori ai Țării Românești (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu). Acestia din urmă s-au ocupat pe rând de refacerea bisericii după ce aceasta a suferit deteriorări în timp, de unde și denumirea de biserică domnească atribuit bisericii.

După ce biserica a suferit distrugeri datorită unui sever cutremur din 1838 și ulterior a fost închisă, o nouă biserică a fost ridicată pe locul celei vechi la inițiativa regelui Carol I, piatra de temelie fiind pusă la 12 octombrie 1889 iar construcția terminată și sfințită în 1933. Planurile de construcție au aparținut arhitectului restaurator André Lecomte de Noüy, cel care avea să refacă și Mănăstirea Curtea de Argeș sau alte biserici din Iași sau Târgoviște. Pictura murală și alte lucrări din interior au fost executată în stil bizantin pe parcursul anilor 1907-1933 cu ajutorul unor pictori francezi care, ajunși în Craiova cu puțin timp înainte de demolarea bisericii, au putut realiza schițe ale frescelor medievale, reproduse ulterior pe pereții noului edificiu (cf. http://www.monumenteoltenia.ro/). 

dav
Detaliu din zidul exterior al Bisericii Sfântul Dumitru, Craiova

Detaliile impresionante ale construcției, arcadele somptuoase și luminile calde din interior te îmbie la momente de admirație și totodată de reculegere.

20180826_121313

 

 

Strada Frații Buzești

În scurta noastră plimbare, una dintre străzile care ne-a atras însă in mod deosebit atenția prin bogăția de case impresionante aflate aproape una după alta, este actuala stradă Frații Buzești, ea însăși cu o istorie bogată și diversă.

Inițial, terenurile pe care se află clădirile ce au ocupat această stradă de-a lungul timpului au aparținut unor vechi familii boierești de la începutul secolului XIX, și care ulterior au devenit moșieri cu mari proprietăți in aproape toată zona Olteniei. Strada Frații Buzești despre care pomenim se continuă până la Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, sau Biserica Sfinților Voievozi cum a fost inițial denumită, după numele hramului bisericii pe care o adăpostește la unul din capete. Inițial denumită  Ulița Pescăriilor vechi sau strada Sfinții Arhangheli, strada s-a numit in timpul regimului comunist Karl Marx, după numele nefericitului (pentru noi) personaj care a inspirat-o, parcă tocmai pentru a șterge din acest trecut bogat și din istoria locuitorilor care au fost înainte locatarii acesteia. În secolul XIX, toată zona împreună cu strada respectivă au servit  drept locuri prielnice pentru ridicarea de hanuri, folosite de negustorii veniți in zonă. Strada se intersectează cu cea numită inițial Ulița Mare, ulterior Lipscani, în locul numit Piața Buzești, și a cărui denumire este, prin tradiție, Răscruciul Mic sau Răscruciul de Pește.

La  rândul ei, numele străzii Frații Buzești provine de la dregătorii Radu, Preda și Stroe Buzescu, cei cunoscuți din istorie și consemnați de aceasta ca fiind boierii olteni (având și ei terenuri în această zonă, însă în alte epoci), apropiați și sfetnici fideli ai lui Mihai Viteazu, probabil și înrudiți pe linie maternă cu soția acestuia sau prin diverse alianțe. Se păstrează deasemenea și referiri la faptul că  aceștia și-au folosit averile și influența pentru a consolida armatele ce au contribuit la (vremelnica) alianță, sau unire a principatelor românești realizată de marele voievod la 1600. Deasemenea, Frații Buzești au contribuit la administrarea Transilvaniei înainte de această unire, și au avut un rol important in a-l salva pe domnitor din mâinile turcilor in lupta de la Vidin, fiind totodată cei ce i-au adus capul de pe Câmpiile Turzii spre odihnă veșnică în Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște. Pe lângă faptele lor de vitejie și dragostea lor de neam sunt consemnate și cele de credință strămoșească, materializate prin ctitoriile bisericești pe care le-au ridicat în zona Olteniei: mănăstirile Căluiu (1588), Stănești-Olt și Strejești-Vâlcea, și parțial a mănăstirii (schitului) Dobrușa de lângă Vâlcea. Craiova adăpostește și un monument ridicat în cinstea lor, în zona centrală.

Biserica-Sfintii-Arhangheli-Mihail-si-Gavriil-din-Craiova-20110202125316
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Craiova. Sursa: skytrip.ro

Unele surse leagă începuturile bisericii pomenite mai sus, a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Craiova, de numele Fraților Buzești, piatra de temelie a ei fiind, se spune, pusă de acești boieri în secolul XVI; alte surse consemnează ca fiind anul 1783 cel în care s-a început construcția acesteia. De-a lungul timpului biserica a suferit lucrări de reconstrucție sau consolidare, necesare datorită cutremurelor sau a restaurărilor făcute in special în secolul XVII sau la începutul secolului XX (1932), când s-a hotărât ca aceasta să poarte numele de Biserica «Gheorghe și Polina Vorvoreanu», cu hramul Sfinții Arhangheli, ”în semn de recunoștință pentru generoasa contribuție la refacerea lăcașului” a familiei Vorvoreanu. Sursele documentate menționează faptul că ”sprijinul doamnei  Polina Vorvoreanu a fost în valoare de 2 milioane de lei în vremea aceea, și a fost oferit în memoria răposatului său soț Gogu Vorvoreanu, avocat, latifundiar și fost primar al Craiovei”.

Familia Vorvoreanu

Despre importanța și contribuțiile acestei familii pentru istoria orașului se pot spune multe, în special din perspectiva activității politice a lui Gogu Vorvoreanu: doctor in drept și avocat celebru, primar al Craiovei și președinte al Consiliului județean, membru al Curții de Apel Craiova și prefect de Dolj și nu in ultimul rând membru al partidului Liberal. Acesta a construit mai multe imobile nu numai pe raza orașului, ci pe întreg teritoriul țării. S-a remarcat însă și prin contribuțiile numeroase și generoase pe care le-a făcut de-a lungul vieții în folosul comunității din care făcea parte, de exemplu ajutoare acordate Primăriei Craiova pentru alimentarea cu apă a orașului, sau prin dania oferită pentru reconstrucția bisericii pomenite mai sus făcută de Polina Vorvoreanu. A fost decorat cu ordinul „Steaua României” în grad de Comandor și Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer de către Carol I.

Elegantul palat în stil renascentist de pe strada Frații Buzești nr. 10, construit de meșteri italieni care poartă numele acestei familii și care azi este sediul Mitropoliei Olteniei, este ridicat de către familia Polina și Gogu Vorvoreanu  între anii 1905-1910, fiind pecetluit cu blazonul familiei și decorat cu ornamente impresionante la nivelul fațadei.

Palatul Vorvoreanu, azi sediul Mitropoliei Olteniei
Palatul Vorvoreanu, azi sediul Mitropoliei Olteniei

Familia Pleșia 

Însă una din casele frumoase  și interesante care ne-au atras atenția în mod deosebit pe strada Frații Buzești, vis-a-vis de acest palat, și care ne-a stârnit inițial curiozitatea în a afla mai multe despre ea, a fost și numita casă Puiu Pleșia. Am vrut a afla mai multe despre aceasta și despre cei care au locuit în acest frumos imobil, acum din păcate lăsat în stare de conservare destul de precară.

După cum am aflat chiar la fața locului, casa a constituit până relativ recent sediul Curții de Conturi Craiova, după ce a deținut și alte roluri după Revoluția din decembrie 1989, de exemplu sediu de partid, sau sediu al Primăriei orașului sau al Sindicatelor in anii 1970-80. Istoria ei este însă mult mai veche și se întinde cu ramuri adânci in istorie datorită înaintașilor familiei care au locuit-o, și care își trag rădăcinile (și seva) cu mult timp înainte în istorie.

După toate referințele, imobilul, construit și el la începutul secolului trecut, a aparținut unui descendent al familiei Pleșia, sau Pleșa, sau Plessia cum se pare că apare în diverse menționări, sau grafii.

Conform referințelor găsite, alcătuite și puse la dispoziție de Mihai Sorin Rădulescu în ediția din august 2003 a Ziarului Financiar, familia Pleșia a fost un neam de boieri olteni din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Aceștia au devenit mari moșieri, deținând pământuri și proprietăți în aproape toată Oltenia. Autorul citează un  arbore genealogic alcătuit de istoricul și genealogistul Dan Pleșia, descendent al acestei familii, ce pornește de la boierul de neam Stan Pleșa, decedat în 1840, și soția Natalia (născută Chințescu), și care se continuă cu boierii Ion Stan Pleșa și Gheorghe Stan Pleșa.

Din cele două ramuri principale ale acestei familii s-au remarcat descendenții Ionel Plessia – cum obișnuia să semneze, care a fost secretarul lui Ionel Brătianu și ultimul șef al organizației liberale de Dolj de dinaintea instaurării comunismului, mort în închisorile comuniste sau în spital după detenție. Pe strada Mihail Kogălniceanu se păstrează somptuoasa sa locuință ce adăpostește acum sediul Bibliotecii Omnia, filială a Bibliotecii Naționale a României, o altă impresionantă bijuterie arhitectonică aflată acum din fericire în ample lucrări de reabilitare.

Cât despre Puiu (Grigore) Pleșia (sau Plessia), cel care a construit casa care ne-a atras atenția în plimbarea noastră de duminică dimineața, a fost, conform aceleiași surse, fiu al lui Ștefan Pleșia, descendent al celeilalte ramuri a familiei. A fost și el la rândul său o personalitate a vechii Craiove, iar spațioasa clădire din strada Frații Buzești este construită vis-a-vis de palatul Vorvorenilor de la nr. 10 (reședința Mitropoliei Olteniei de acum), care au fost socrii săi. Conacul său principal se afla la Cilieni (fostul județ Romanați), unde în 1943 a și refăcut biserica. Din căsătoria sa cu Florica Vorvoreanu, fiica lui Gogu și Paulina (sau Polina Vorvoreanu, născută Vrăbiescu, la rândul lor vechi neam de boieri olteni), s-au născut doi copii. Dan Pleșia, amintit mai sus, a fost un strălucit diplomat a cărui carieră in diplomație a fost însă întreruptă de instaurarea regimului comunist, devenit în schimb un erudit istoric și genealogist. Fratele acestuia, Radu, a fost ginerele lui Henri Coandă și atașat comercial la Legația României din Franța în vremea celui de-al doilea război mondial. Ulterior acesta a desfășurat o strălucită carieră la Paris ca director de bancă și a fost autorul unor lucrări, între care ”una dintre primele despre Europa unită, apărută în 1948” (conform M. Rădulescu). Vestita echipă de fotbal FC Craiova, campioană a României în 1942, l-a avut patron pe Puiu Pleşia, conform http://www.gds.ro. Iar casa familiei, cea de pe Frații Buzești, pare să fi inspirat ea însăși acțiunea unui roman apărut în secolul XX.

RO_DJ_Craiova_Puiu_Plesia_house
Casa Puiu Pleșia Craiova, sursa: wikimedia.org

În fotografia de mai sus, atribuită WikiMedia.org, casa arată mai frumoasă în eleganța și sobrietatea ei, fiind parcă și ”pregătită” pentru a fi fotografiată. Ne-a plăcut însă și aspectul ei de fecioară neîngrijită, ușor afectată de trecerea timpului, pe care i l-am găsit, dar a cărei frumusețe și grație transpare totuși in ciuda trecerii vremii, motiv pentru care și demersul de față de a afla mai multe despre trecutul ei.

Detaliile feroneriei gardului exterior de exemplu, deși nu se puteau distinge foarte clar datorită fermecătoarei iedere care îl acoperise aproape în întregime, sunt caracteristice stilului Art Nouveau, după cum indică unele surse. Proiectul casei a aparținut arhitectului Petre Antonescu, cel care a conceput și planurile pentru frumosul Palat al Prefecturii, sau Palat Administrativ de azi.

pixlr_20181008184659179
Casa Puiu Pleșia, august 2018

Din păcate, atmosfera orașului era neobișnuit de liniștită, inertă chiar, specifică poate unei zile de vară toropitoare. Sau poate doar a faptului că fiind o zi de duminică, lumea se refugia prin biserici sau prefera răcoarea unei vițe de vii, la țară, la acele ore. În privința locurilor însă, cele descoperite cu multă încântare, clădiri, monumente sau străzi, ar face cinste cu succes oricărui oraș sau chiar capitală europeană.

Din câte am mai aflat, orașul a avut de suferit de-a lungul timpului datorită distrugerilor, cutremurelor sau altor calamități naturale, dar și condițiilor in care anumite clădiri ce ar fi trebuit să constituie obiecte de patrimoniu au fost restaurate, uitate sau prost refăcute. Însă din ce am găsit în sumara documentare pe care am făcut-o pe acest subiect, Craiova dispune de o rezervă fantastică de bogăție arhitecturală și istorică pe care timpul din păcate (poate și delăsarea) le-au lăsat să se piardă în uitare în multe cazuri. Numai faptul că arhitecți, ingineri sau peisagiști celebri au contribuit la construcția și consolidarea atâtor bijuterii arhitectonice spune multe despre trecutul său important și bogat. Alte lăcașuri cum ar fi frumoase și valoroase biserici au fost și ele rodul nefericit al acestor evenimente, de exemplu au dispărut sau au fost afectate de cutremure, altele în schimb s-au păstrat la fel de frumoase și valoroase.

Voi reveni cu alte propuneri interesante de vizitat în oraș, printre care o biserică frumoasă cu un nume intrigant, o alta ce constituie o minunăție arhitecturală și de importanță istorică construită cu sprijinul familiei Oteteleșanu, și nu în ultimul rând cu câteva construcții rămase din perioada de influență arhitecturală orientală, cu care orașul se poate mândri.

 

Sursele utilizate pentru documentare au fost:

https://www.google.ro/, https://ro.wikipedia.org/, http://www.monumenteoltenia.ro/, http://www.skytrip.ro/, http://ziarullumina.ro/, http://www.mitropoliaolteniei.ro/, https://www.crestinortodox.ro/, https://www.facebook.com/, http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.com/, https://gheorghe.manolea.ro/, https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/, http://www.gds.ro/, https://adevarul.ro, http://negrupealb.ning.com/.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: