Visul american

O cafenea, sau mai bine zis un spațiu relativ întunecat dintr-un imobil vechi ce aștepta cuminte niște investiții serioase pentru a fi reabilitat așa cum trebuie. Avea să aștepte însă destul de mult.

Până atunci însă, niște antreprenori (de fapt anticipez termenul, doar persoane care și-ar fi dorit să vadă lucrurile că încep să se schimbe în bine și au încercat un fel de afacere), au vrut să pună la dispoziția celor interesați nu doar un loc amenajat familiar în care să poată servi un ceai, ci mult mai mult decât atât.

Pentru că prin acea perioadă, chiar târziu după anii 90-95, să ai acces la Internet era un adevărat privilegiu. Nu doar acces prin facultățile care începeau să fie dotate cu săli special amenajate cu așa ceva, ci cu alte săli în afara veșnicelor ”bombe” numite Internet Cafe unde nu era bine să întorci privirea în spate pentru că nu știai cu cine împarți sala.

Așa îmi amintesc eu locul din care mă străduiam cu greu să am acces la Internet printr-o conexiune dial-up. Ah, și timpul de așteptare pentru a se forma depășea cu muuult timpul necesar pentru a savura un ceai…mai ales că nu prea era cunoscut conceputul de ”să se formeze legătura din prima”…

Și dacă în final, după jumătăți de oră în care ai așteptat să ai accesul mult visat la Internet prin telefon, ai surpriza să nu mai găsești pe nimeni la birou, în străinătate, pentru că s-au terminat orele de program.

Nici nu încercați să vă imaginați cum privesc copiii din ziua de azi istoria relativ recentă a acelor ani…cum arăta un joc video în anii ’90 sau monitorul care îl găzduia :)).

In fine, dacă ar fi să aleg acum felul în care să îmi creionez viitorul, aș avea cu totul alte opțiuni față de cele pe care le-am avut nu cu foarte mult timp în urmă.

De fapt aș merge mai direct și mai țintit la ceea ce îmi oferă azi piața de studii și de călătorii.

Da, de studii și călătorie în același timp.

Ce aș alege diferit dacă aș putea să dau timpul în urmă?

Deși, trebuie să mărturisesc, am încercat și chiar am reușit să prelungesc și eu perioada de studii (sau mai bine zis să revin după un timp la ea) și chiar să o combin cu o parte interesantă, care să includă și călătorii aferente.

Era pe vremea când începuseră să apară primele schimburi culturale de studenți, între diverse state. Libere, de data aceasta. Europene și nu numai. Nu așa cum le prinsesem eu, când singurele schimburi culturale permise erau cele de studenți străini la Medicină sau Farmacie, iar cei care aveau norocul altor opțiuni, plecați din țară, cu siguranță aveau in bagaj și alte teme de făcut pe unde mergeau.

Astăzi opțiunile nu doar că sunt la îndemână dar chiar te îmbie cu tot ce au mai frumos.

Și dacă azi aș regreta ceva, nu ar fi faptul că mi-am stricat ochii pe monitoarele unor 387-uri prin cafenele mai mult sau mai puțin salubre pentru a putea avea acces la o bursă de studii în străinătate, ci doar pentru că aceasta nu a avut loc în America.

Pentru că, orice s-ar spune, visul american rămâne un vis universal, un vis  pentru mulți dintre muritorii de pe mapamond.

Deși, nu ar trebui să omit acest aspect, s-a ivit și acea ocazie ulterior, de a pleca în America, nu la studii, ci chiar mai mult.

Dar, dacă vorbim despre lucrurile pe care le transmitem copiilor noștri, ele poartă o parte mare din regretul că nu le-am făcut noi și le transmitem speranța că vor face ei lucrurile de care noi nu am fost în stare. Iar visul american e unul dintre ele.

Iar acum posibilitățile sunt un pic diferite.

Dar…să nu uităm că și generațiile sunt diferite. Aș vrea să am și eu abilitatea de comunicare, capacitatea de a empatiza și ușurința de a stabili contacte și prietenii trainice, la propriu peste mări și țări, pe care o au generațiile tinere.

Iar un program de schimb cultural internațional cum sunt multe în ziua de azi permit nu doar stabilirea de contacte virtuale.

Un exemplu de Work and Travel în USA este ceva foarte concret și palpabil, de care mii de tineri profită an de an pentru a îmbina utilul cu plăcutul. Altfel spus, un job combinat cu bucuria de a călători și cunoaște noi oameni, culturi, mentalități.

ȘI nu doar atât, dar în multe privințe societatea de azi îi determină la o maturizare destul de rapidă. Așa încât un astfel de program e un exemplu foarte concret de a lua contactul cu viața Americii moderne, dar și de a-și testa capacitatea de adaptare la un stil de viață nou, pe cont propriu, cu cei de o seamă cu ei dar care provin din medii și culturi cu totul diferite și totuși sunt reuniți sub același ”vis de vară”.

Dar mai mult decât un simplu vis, ei chiar fac un pas spre împlinirea obiectivelor lor, odată ce au văzut la fața locului visul american,  simbolul realizării internaționale la care visează poate orice tânăr. Un start perfect în viața de adult dar în același timp o experiență inedită.

Din toate ”mărturisirile” celor care au trecut printr-un program de tip Work and Travel in America părerile sunt unanime: nu e ușor, dar nu ar regreta nici o clipă timpul petrecut acolo.

Cunoștințe noi, locuri de neimaginat și poate de neatins în alt mod deocamdată, Disney Land, Aqua Park in Florida sau cazinourile din Las Vegas, locuri de muncă dar și oferte turistice, all in one, avantaje ale Work and Travel.

Sau altfel spus, ca să citez un participant: ”cum vezi în filme, așa e și acolo”. Iar din când în când se trezesc la realitatea care se numește: ”uită-te la mine, sunt chiar aici, trăiesc visul american”.

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: