Cronici foarte subiective de film

The Disaster Artist

Am fost, mai mult sau mai puțin din întâmplare, să văd acest film despre care am auzit vorbindu-se in ultima vreme. Reclama pentru el nu era ca și când ar fi ceva nemaipomenit, ci doar ceva ce să îți stârnească curiozitatea suficient încât să merite să fie văzut.

Insă ai parte de ceva surprize pe parcurs. Dacă nu ai văzut vreun trailer dinainte, chiar multe surprize.

Cu un caracter excentric, bizar, diferit, special se deschide, în forță, The Disaster Artist. Personajul principal reușește să contureze singur un caracter poate chiar mai interesant decât cel real după care este conturat cel din film, inspirat din viața reală. Și în acest fel esti condus încet înspre ce nebunii mai poate face sau crea acesta, astfel încât să se adapteze lumii sau mai bine zis (și mai ușor de făcut, se pare), să adapteze el lumea din jur la felul lui de a fi.

Pentru că pentru unii dintre noi, a fi excentric și a-ți asuma asta conștient sau nu e un motor de a adapta lumea din jur la tine, în loc de a te adapta tu lumii cu cerințele ei uneori (de foarte multe ori, pentru unii), limitate.

Iar personajul nostru este unul dintre aceia care nu ezită nici o clipă sa adapteze lumea  la cerințele lui, odată ce are revelația că poate face acest lucru.

Că depinde uneori asta de situația contului din bancă, e prea puțin relevant uneori, iar aici, în cazul fericit, neconstituind o problemă.

Mai greu, dar nu imposibil, ca și în cazul de față, este să reușești sa aduci o masă de oameni să se adapteze viziunilor tale și să construiești ceva împreună cu ei. Nu imposibil, desigur, cum ne-au demonstrat de-a lungul istoriei destui vizionari care au schimbat cursul istoriei, artelor sau științei.

Să nu mergem prea departe și să mai zăbovim o clipă asupra personajului nostru. Excentric și neadaptat, neînțelegând de multe ori lumea din jurul lui pentru că este transportat in America de pe alt tărâm (realizatorii nu vor sau chiar nu știu identitatea și proveniența reală a acestuia), personajul nostru demostrează in final că dacă vrei cu orice preț să ai succes, acesta vine la tine într-un mod la care poate nu te-ai fi așteptat, dar ajunge să te viziteze până la urmă.

Straniu cu toate astea este că personajul nostru nu înțelege oricum mare lucru din legile succesului. Știe doar că il dorește, iar când vrei asta cu orice preț, el singur este un argument convingător că se vor găsi întotdeauna destui binevoitori care să îți spună că ai parte de așa ceva.

Pentru mine, partea mai intriguing a fost alta. Departe de felul in care poti avea sau nu succes, a fost interpretarea personajului principal, in care sub nici un chip nu l-aș fi recunoscut pe James Franco, nici intr-o mie de ani și parcă nici după ce am verificat să mă asigur de distribuție.

Stiam desigur de implicarea sa in regie si am recunoscut un James Franco mai tânăr în cel de-al doilea personaj implicat, sau o posibilă impersonare a lui James Dean dorită de personaj, cu care are evidente asemănări fizice si nu numai. Dar pentru că îmi place să păstrez o oarece enigmă in privinta filmelor vizionate ca să imi surprind singură reacția de surpriză în privința interpretărilor, a poveștii sau a locațiilor de exemplu, cea majoră a fost pentru ce am regăsit pe genericul de final, mai exact interpretarea personajului principal făcută de Franco. Nici o clipă nu l-aș fi ”suspectat” de așa o interpretare reușită, și aflată oricum la ani lumină de personajul din Spiderman sau alte zeci de alte roluri mai mari sau (mai ales, o spun cu regret) mai mici, ulterioare. Sperăm doar că recentele scandaluri sexuale recente aflate în mare vogă în ultimul timp la Hollywood nu vor afecta premiile sau nominalizarile ce au loc acum, concomitent cu perioada în care filmul rulează în cinematografe.

Una peste alta, un film cu un amuzament aparte și cu un personaj construit puternic și cu forță, cu o voce si o interpretare de care te îndrăgostesti. Vă propun și vă provoc să vedeti in ce fel sau dacă este în vreun fel mai convingător decât personajul real după care este construit filmul.

Scenele amuzante care abundă dealtfel îți dau însă o ușoară strângere de inimă, știind că de fapt la mijloc chiar a fost sau este un erou pe bune după care s-a construit cel din film. Dar dacă poți trece ușor peste asta, observi cu detașare scenele de un tragi-comic induioșător, de care tot filmul mustește și în care abundă, și nu doar atât, dar te fac părtaș și te transpun sufletește alaturi de eroul nostru. De aceea, sau cu atât mai mult, un film care trebuie văzut.

Recomand filmul tuturor, dar mai ales celor care au nervii destul de tari să reziste unor situații de viață ușor neobișnuite. Pentru ca dacă ne referim doar la un personaj de film, acesta poate fi cât de excentric il dorim noi. Doar dacă e real îl digerăm mai greu. Așa că, spor celor cu nervii tari, și distracție placută tuturor, pentru că veți avea parte de distracție cu siguranță!

Iar în privința premiilor sau nominalizărilor, e de urmărit ce fel de ping-ponguri pe teme de ”sexual misconduct” la adresa unor actori sau producători îi vor influența locul, pentru că într-una sau mai multe categorii își merită cu siguranță un loc!

 

 

Lasă un comentariu